luni, 6 septembrie 2010

Tipatul

 [...] Ma trezesc tipand din diferite cosmaruri ce ma macina ulterior adanc in suflet. Apoi ochii imi raman atintiti asupra umbrelor fine de pe luna pe care o vad in fiecare seara cand e vizibila de la geamul meu... cum traverseaza cerul... si raman cu privirea nemiscata, intr-un fel hipnotizata, asupra puritatii ei in contrast cu cerul intunecat...[...]
 Gaura din suflet este tot acolo. O simt. Poate sunt doar paranoica, dar pot sa jur ca daca ating locul unde se afla inima, mi se taie respiratia...[...]
 O parte din sageata invizibila ce mi-a fost trimisa din neant, tintindu-mi sufletul, inca se afla acolo, imprastiindu-si veninul pretutindeni  odata cu raspandirea  gandurilor mele...[...]
 Negru. Un mare nimic in care eu ma gasesc seara de seara; un loc "x" ... in care nu pot simti stari sufletesti, rani fizice... nimic. Nici pe mine nu ma pot auzi gandind. Dupa cum am spus... ma macina in interior... [...]
 ...dar in aceasta noapte a fost diferit. Nu am mai fost singura in acea pustietate sobra. Erai cu mine. [tu] ... Ai aparut in umbre. Fata nu ti-am vazut-o. Nu iti stiam identitatea. [...] "doar o silueta masculina"... [...]
 Pentru prima data am simtit ca traiesc; ca visul e real. M-am simtit puternica, sigura pe mine. Nu ma mai temeam si credeam in prpriile forte. Nu mai eram singura :-) ... Tu stateai cu spatele la mine, la o distanta de cativa metri in fata mea. Am alergat inspre tine. Cand am fost indeajuns de aproape incat sa te pot atinge, te-ai cutremurat brusc si te-ai intors inspre mine. Atunci am cedat [...]
 Alba la fata, tremurand din toate incheieturile, am izbucnit in lacrimi, si m-am dat in spate. Niste ochi caprui binecunoscuti m-au privit cu acelasi sentiment de iubire pe care l-am simtit in momentul in care m-ai sarutat pt prima data, cu mult timp in urma... Erai acelasi; acelasi pe care il stiu. Bretonul castaniu pe care ti-l dadeai instinctiv intr-o parte, aceeasi inaltime, acelasi zambet... [...]
 In acel moment am simtit cum toata lumea se invarte cu mine. Nu imi mai simteam corpul; eram paralizata... Genunchii imi tremurau... am cazut. Imaginea mi-a fost neclara la inceput... apoi... am vazut acea silueta din umbre. Venea spre mine. Imaginea a fost tot mai neclara, apoi am simtit o durere ce mi-a strapuns inima,... inima care odata fusese la el.. apoi..[...]
 Urletul de durere i-a adus pe ai mei  speriati la usa camerei mele. Incercau sa ma consoleze "A fost doar un cosmar"...dar eu, cu lacrimi in ochi. constientizam ca nu fusese un cosmar oarecare... era [el] ... golul din inima era din ce in ce mai greu de suportat, iar eu.... ma stingeam usor...[...]



vineri, 3 septembrie 2010

Ultima Petala

   Pe masa se afla vaza de culoarea rubinului¸ din care atarna florile de mult ofilite pe care tu mi le.ai daruit. Acum¸ ultima petala ruginie de trandafir a picat¸ si zace nemiscata alaturi de celelalte... :[
   Eu am ramas intinsa pe covor¸ innecandu.ma in lacrimile unui plans surd. Iti mai aduci aminte de noptile pe care le iroseam impreuna vorbind la telefon¸ sau rasariturile calde de soare ce ne prindeau vara sub vraja lor sarutandu.ne pe cate.o banca din parc? Cum ne construiam singuri propriul nostru Univers¸ bazat pe iubire¸ vise si speranta zilei de maine? Sau cum ne alintam...? Sunt sigura ca nu mai sti... :[
   Singurul lucru pe care il pot vedea acum esti tu. Inca iti mai pot auzi pasii in distanta ce ne desparte...
   Sa plang este tot ce mi.a mai ramas acum. Suferinta si amintirile. Speranta si credinta mi.au fost spulberate; nimic nu mai poate fi la fel ca inainte. O relatie s.a destramat in aceasta seara; doua suflete au fost ranite¸ sau poate doar unul sinqur:al meu:[
   Am pierdut persoana de la care am invatat sa iubesc¸ sa traiesc si sa visez... Cuvintele nu.si mai gasesc acum locul in mintea mea.                    Mai am doar durerea¸ care devine din ce in ce mai insuportabila.   E asemeni unei gauri sapate in inima. O gaura din care a curs sange sub forma de lacrimi; mult¸ foarte mult sange. Acum plang fara lacrimi¸ deoarece s.au sfarsit. Culoarea rosiatica de pe peretii incaperii simbolizeaza apusul soarelu¸ si in lumina caramizie¸ ultima petala a ultimei mele amintiri cu tine¸ s.a desprins si a cazut odata cu momentul in care tu ai inchis aceasta usa in urma ta si mi.ai soptit un surd "ADIO"... :[[